Nu este vorba de priza din perete, de la care ne alimentam aparatele electrice, ci de pozitia mainilor pe haltera, gantere sau aparate. Pentru fiecare exercitiu ne intereseaza tipul de priza utilizat si distanta dintre maini (in cazul in care este vorba despre o bara). 

In cadrul antrenamentului de forta exista 4 tipuri: priza in pronatie, adica cu palmele orientate in jos si degetale mari apropiate unul de celalalt; priza in supinatie, adica cu palmele orientate spre in sus si degetele mari spre exterior; priza mixta, ceea ce inseamna ca o palma este in pronatie si cealalta in supinatie; priza neutra, cand mainile sunt in semipronatie-semisupinatie, adica palmele se privesc. O alta clasificare a prizelor este data de pozitia degetului mare in raport cu celelalte degete. Daca degetul mare este in opozitie fata de celelalte, mana cuprinzand complet bara, atunci avem o priza inchisa, in timp ce daca degetul mare este de aceeasi parte cu toate celelalte degete, avem o priza deschisa. Aceasta varianta de priza se foloseste in special la exercitii de impins si este considerata cu grad mai mare de periculozitate, deoarece bara poate aluneca mai usor si se pot produce accidentari. 

Oricand doresti sa folosesti o priza deschisa este bine sa ai langa tine un partener de antrenament care sa iti asigure (in special daca lucrezi cu greutati mai mari). Latimea prizei, adica distanta intre maini pe bara este un alt aspect important. Cea mai obisnuita varianta este cea in care mainile sunt departate la latimea umerilor si la distante egale de capetele barei. Cele mai multe bare au marcat pe suprafata lor mijlocul, ceea ce face facila prinderea unei prize corecte, fara a exista riscul unei dezechilibrari, urmata de accidentare. 

Exista si exercitii care necesita o priza mai ingusta sau, din contra, o priza mai larga. 

(informatii oferite de Dr. Seban Damian in Super Fit – Esentialul in fitness si culturism)